O christmas tree...

Se lasa seara... e ora 17:30. Deodata, un val de lumina cuprinde orasul. Strazile stralucesc vegheate de stelute, braduti si mosuleti, iar casele oamenilor incep sa prinda culoare, valul de lumina ce acapareaza orasul devenind din ce in ce mai mare, odata cu apropierea Craciunului.
E perioada in care, pe lista de cumparaturi nu are cum sa nu se strecoare globuletele, instalatia de beculete, beteala, lumanari, servetele cu Mos Craciun etc.
Intotdeauna, Craciunul a fost si va fi asociat cu acea idee de a darui si a primi cadouri. De Craciun suntem mai generosi, mai buni, mai darnici si din cauza asta la sfarsitul zilei ne intrebam pe ce am chieltuit toti banii.
Cu toate tabieturile, obiceiurile si traditiile pe care le respectam in perioada asta, nu poti sa spui Craciun fara sa-ti treaca prin cap macar o fractiune de secunda un brad stufos, verde, cu o stea argintie in varf, stralucitor.
Majoritatea povestilor referitoare la semnificatia bradului de Craciun fac referire la forma lui triunghiulara ce trimite la Sfanta Treime si la faptul ca este indreptat spre cer, iar luminile din brad vin de la Martin Luther care, intr-o seara, inspirat de cerul instelat a adus acasa un brad pe crengile caruia a pus lumanari, focul fiind foarte des asociat cu ideea de spirit(spiritul Craciunului). Faptul ca bradul isi pastreaza tot timpul cetina verde simbolizeaza viata vesnica, globuletele reprezinta planetele, iar steaua din varful bradului ne aminteste de steaua ce i-a ghidat pe cei trei magi catre locul nasterii lui Iisus.
Astazi brazii de craciun beneficiaza de o intreaga industrie care se ocupa de cresterea, comercializarea si impodobirea lor.
Chiar daca e mic si anorexic, inalt si voluminos, natural sau artificial, cea mai importanta este semnificatia lui, apoi faptul ca uneste oamenii si ii tine impreuna, la fel ca majoritatea traditiilor si obiceiurilor de Craciun si nu in ultimul rand ca, intotdeauna, Mos Craciun lasa cadourile sub brad.

Azi in Timişoara, mâine-n toată ţara...

18 decembrie 1989...Timisoara... Dupa o zi de lupte de strada, de abuzuri si maceluri facute de asa-zisele forte de ordine asupra cetatenilor, oamenii din Timisoara nu renuntasera inca la principiile si idealurile care ii unisera in actiunea lor eroica, lucru ce i-a facut sa faca fata luptei cu cei pusi sa ii opreasca. Nicolae Ceausescu efectua o vizita in Iran, ferm convins ca actiunile barbare ale fortelor de ordine i-au potolit pe manifestanti. De fapt acest lucru i-a revoltat si mai mult pe oameni, numarul celor din strada devenind tot mai mare.
Faptul ca trupurile victimelor luptelor din 16 si 17 decembrie erau de negasit a alimentat si mai tare ura si dispretul multimii impotriva regimului. Manifestantii s-au adunat, din nou in fata Catedralei Metropolitane si au strigat scandari si lozinci anti-comuniste, anti-ceausiste. Erau din ce in ce mai multe steaguri tricolore, fara "logo-ul" comunist.
Fortele de ordine intervin din nou cu scopul de a opri protestele, dar era prea tarziu. Toata tara afla ca la Timisoara oamenii isi dau viata pentru a scapa de dictator si de regimul acestuia si astfel sperantele Timisorenilor din strada nu se naruiau... Plecand de la Timisoara, toata Romania incepea sa se intoarca impotriva regimului, luptand cu pretul vietii pentru democratie.
In noaptea de 18 spre 19 decembrie, sirul de sustrageri ilegale ale cadavrelor din morga Spitalului Judetean a contiuat, iar trupurile neinsufletite ale celor ce si-au dat viata pentru tara au fost fie incinerate la Bucuresti, fie depuse in gropi comune...
sursa: www.anena3.ro

--va urma--

Azi in Timişoara, mâine-n toată ţara...

Cautam zilele astea niste lucruri despre revolutia din 1989, pentru ca mi se pare foarte interesant acest subiect si m-am gandit sa scriu si aici despre ce s-a intamplat atunci(sau cel putin ce se stie ca s-a intamplat, ca adevarul il vom sti prin 2040 :D ).
16 decembrie 1989...Timişoara...În jurul bisericii din Piaţa Maria se adună câţiva credincioşi, veniţi sa protesteze împotriva evacuării pastorului Laszlo Tökés. Acolo îşi face apariţia primarul de atunci al Timişoarei, Petre Moţ care, împreună cu Laszlo Tökés, încear­că să liniştească lumea din stradă. Protestanţilor şi se alătură cetăţeni ai Timişoarei de toate vârstele şi categoriile sociale, toţi dorind să-şi exprime dorinţa pentru libertate şi democraţie.
Mulţimea începe să se îndrepte către Căminele Studenţeşti, cu scopul de a aduna noi protestanţi. Ajung la sediul Comitetului Judeţean PCR unde au loc altercaţii cu autorităţile şi se operează primele arestări.
Pâna după amiază, fenomenul ia amploare astfel încat în jurul orelor 16:00 - 17:00 erau circa 400 de manifestanţi. Angrenată de câţiva tineri, mulţimea începe sa scandeze mesaje anti-ceauşiste. Oamenii trec din nou prin Piaţa Maria, apoi prin Piaţa Operei alăturându-li-se tot mai mulţi oameni care împărtăşeau aceleaşi sentimente, şi anume dorinţa de a fi liberi.
În drumul lor, oamenii rup pancartele de propagandă comunistă care împânzeau oraşul şi astfel ia naştere steagul revoluţiei şi anume tricolorul din care fusese decupată emblema comunistă.
Manifestanţii sunt întâmpinaţi de forţe de ordine (miliţieni, militari, civili înarmaţi) care îi fac să se retragă, iar mare parte sunt bătuţi, arestaţi şi duşi în sediile miliţiei.
Aflând ceea ce se întâmpla în Timişoara, Ceauşescu organizează o conferinţă în urma căreia ordonă să se deschidă focul aspura demonstranţilor. Ordinul este respectat şi astfel cad primele victime ale ceea ce urma sa devină "Revoluţia din '89".
Numărul oamenilor din stradă creştea alarmant, iar în aer plutea un iz de bătălie gata să înceapă. Pe scările Catedralei, nişte tineri strigă lozinci anti-comuniste, iar dintr-un transportor blindat militarii încep să doboare din demonstranţi. Aceste lucruri agită spiritele şi mai tare şi încep adevărate lupte între manifestanţi şi forţe de ordine sau susţinători ai regimului.
Dorind să scape de toate urmele care atestau ce se întâmplase, autorităţile comuniste sustrag din incinta Spitalului Judeţean cadavrele celor ucişi, care sunt transportate la Bucureşti unde majoritatea au fost incinerate, cadavrele eroilor martiri fiind ingropate într-o groapă comună. Toate documentele care dovedeau decesele respective au fost distruse, iar rudele victimelor au fost informate ca cei în cauză au fugit din ţară.

Pe 20 decembrie, întregul oraş era în stradă. Muncitorii de la fabricile din Timişoara se unesc şi se alătură mulţimii care nu mai puta fi oprită de către forţele de ordine. Manifestanţii se îndreptau acum spre sediul Consiliului Judeţean. Din mulţime se organizează un comitet care intră în sediu şi prezintă cererile timişorenilor: demisia lui Ceau­şes­cu, demisia guvernului, alegeri libere, înfiinţarea unui centru de anchetă pentru lămurirea opresiunii de la Timişoara, tragerea la răs­pun­dere penală a celor care au dat ordin să se tragă în oameni, punerea în libertate a deţinuţilor politici, morţii să fie daţi familiilor pentru a fi îngropaţi creştineşte, reforma învă­ţământului - libertatea presei, a ra­dioului şi a televiziunii.
sursa: www.primariatm.ro

--va urma--

Sindromul Tourette...

Intr-o tara indepartata, de pe o planeta si mai indepartata, intr-o alta galaxie, undeva prin universul asta haotic exista un liceu. Era cel mai vestit liceu din orasul sau, unde invatau numai copii de elita, cu rezultate deosebite la invatatura.
Pentru orice profesor din orasul acela foarte indepartat era un vis sa predea unor asemenea elevi.
Un astfel de profesor, era si Imbesilla, o profesoara tanara, talentata, care isi dorea foarte mult sa ajunga sa predea la un astfel de liceu, un colegiu national in adevaratul sens al cuvantului.
Intr-o zi, visul ei a devenit realitate, si iat-o pe Imbesilla la prima ei ora la acel minunat colegiu. Avea o clasa de a IX-a, deci si ea si elevii erau noi in liceu.
Timpul a trecut...Primul an al Imbesillei in minunatul colegiu s-a scurs mai repede decat ar fi crezut... Elevii erau acum in clasa a X-a. Ceea la inceput parea a fi un an frumos, fara grijile claselei a IX-a, fara perioada de acomodare, s-a dovedit foarte repede a nu fi chiar asa...
Era o zi ploioasa, copii erau in clasa. Urma ora ei, a Imbessilei. Clopotelul sună sec si profesoara isi facu instantaneu aparitia in clasa plina de elevi silitori. Ea saluta foarte vesel clasa si isi lua locul la catedra. In banca a 4-a, pe randul din mijloc, doi elevi, Ion si Vasile isi scoteau caieteledin ghiozdane. Profesoara parea foarte bine dispusa. Ea scoase o carte din geanta si incepu sa dicteze o problema. O fetita din banca a 3-a de pe randul de la geam s-a oferit sa iasa la tabla pentru a rezolva problema.
Eleva a inceput sa scrie rezovarea problemei; deodata profesoara se inrosi la fata si ii spuse cu un glas foarte neprietenos fetei sa scrie mai spre dreapta. Eleva, speriata nu intelesese ce i s-a cerut; profesoara s-a inrosit si mai tare, pe tample incepusera sa ii apara vene, si deodata tipa catre eleva : "Mai fetita! Ce Dumnezeului nu intelegi sa scri mai la dreapta?!?!?! "
Cei doi elevi din banca a 4-a de la mijloc, au inceput sa rada subtil. Profesoara se intoarse, indignata si incepu sa tipe catre cei doi: " ION SI VASILE VOI VRETI SA MA FACETI SA TIP LA VOI?!?!?! VA DAU AFARA IMEDIAT SI VA PUN SI ABSENTA!!! EEEEI .... PAI CE-I ASTA?!?!"
O eleva din prima banca de pe randul de la usa, ce fusese atenta la problema vazuse o greseala pe tabla si, voia sa o semnaleze. Nici nu a apucat sa spuna doua cuvinta ca profesoara lua cartea de informatica si o lovi in cap pe eleva spunand ironic: "Am spus sa fie liniste..."
Peste clasa s-a asternut o tacere sumbra. Elevii inlemnisera de frica. Profesoara draguta si calda se transformase intr-o bestie. Nu le venea sa creada...
Copii speriati numarau cu disperare secundele, minutele care mai erau pana la venirea pauzei...
Deodata...ŢRRR...clopoţelul sună. Pe faţa profesoarei se aşternu o expresie calda, binevoitoare. Ea le ură politicos elevilor " Bună ziua", isi lua geanta si iesi pe usa ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat

--va urma--

*o poveste inspirata din fapte reale

Legile lui Murphy(II)

Citeam niste legi ale lui Murphy si am dat peste cea care este scrisa mai jos:

Intr-o tara subdezvoltata, nu bea apa. Intr-o tara dezvoltata, nu respira aerul.

Nu stiu daca cel care a spus asta a vrut sa se interpreteze cum urmeaza sa scriu, dar avand in vedere contextul in care eu o citesc si anume din spatele unor ochi de cetatean al unei tari subdezvoltate, caci sa recunoastem, Romania nu este foarte dezvoltata, eu inteleg poate putin diferit propozitiile astea doua.
Legea ne spune sa nu respiram aerul dintr-o tara dezvoltata... si pe buna dreptate pentru ca cei din tarile "dezvoltate" sunt niste basinosi. Si e un cuvant foarte potrivit.
Pe la jumatatea lunii octombrie, un cetatean roman( parca de etnie rroma), pe numele lui Romulus Mailat, a ucis(ce-i drept cu bestialitate o femeie, cetatean italian, in Roma). Intr-adevar ceea ce s-a petrecut atunci a fost odios, iar faptasul merita o pedeapsa pe masura. Insa lucrurile au degenerat foarte urat dupa acest incident nefericit. Romanii au inceput sa fie marginalizati, discriminati, in unele locuri chiar vanati de catre grupari nationaliste si nu numai in Italia.
In anul 2007, in Uniunea Europeana, tarile "dezvoltate" impun restrictii pentru cetatenii romani(in unele cazuri si pentru vecinii bulgari).
Noi, romanii suntem vazuti, de unii oameni(nu vreau sa generalizez) din aceste tari superbe si dezvoltate, ca niste maimute proaspat cazute din copaci, ca un popor de hoti si infractori. Oameni de acest fel sunt peste tot.
Sa nu uitam ca in Italia functioneaza, alaturi de cea ruseasca, cea mai de temut mafie, cu "filiale" in aproape toata lumea, care este implicata si in conducerea acestei tari... "dezvoltate"; in Spania exista gruparea terorista ETA cu sute de atentate la activ... si noi romanii suntem tratati ca niste primate pentru ca unii romani fura... din alte tari... dar fac asta pentru ca in Romania nu prea au ce sa fure(cu anumite exceptii).
Deci...aveti grija cand respirati aer de tari straine.

Legile lui Murphy

Incepand de azi, o sa inerc sa abordez ceva mai inteligent si mai interesant decat Elodia( nu o vom uita desigur) si aici fac referire la legile lui Murphy. Pentru cine nu stie sunt frazele alea, de cele mai multe ori pesimiste, dar tot de atatea ori adevarate care reflecta defectele oamenilor si a lumii in care traim.
Exista mai multe "legende" sa spun asa despre existenta acestui personaj deja proverbial si anume Murphy. Unii spun ca a existat, unii ca nu a existat, insa prima lege din ciclul faimoaselor "Legi ale lui Murphy" a fost formulata in anul 1949 intr-o baza americana si a fost numita dupa Capitanul Eduard A. Murphy. Ea suna cam asa: "Daca ceva poate merge prost, va merge prost."
Unul din cei care lucrau acolo a pastrat un carnetel cu astfel de legi pe care le descopereau in unitatea militara si le-a numit generic "Legile lui Murphy" de atunci fiecare lege sau axioma de genul acesta fiind asociata cu acest nume.

Legea de azi(arhicunoscuta): "Zambeste, maine poate fi mai rau!" (deci daca azi ti-ai rupt un picior bucura-te cat mai poti ca maine poate ti-l rupi si pe celalalt:D)

Elodia e moarta(IV)

Elodia incepe sa ne bantuie... Enigma Elodiei implica din ce in ce mai multi oameni, care sunt atrasi de misterul si farmecul avocatei.
Urmatorul pas in cazul Elodia ar fi ca Basescu sa faca un referendum si ai nostri sa voteze cea mai plauzibila varianta in legatura cu disparitia Elodiei. Pana atunci, puteti sa scrieti varianta voastra a scenariului misterioasei disparitie a Elodiei, pe :
http://www.enigmaelodiei.ro/

Cred ca astora de la protv le e mila de Diaconescu si au zis sa-i mai dea idei:|

Poezie: "In padurea cu alune
Aveau casa 3 pitici
Vine Cioaca si le spune:
-E Elodia p-aici" Multumesc bogdan pentru poezie.:*

Elodia e moarta(III)

Ne apropiem vertiginos de suta de episoade...
Fanii stau in fiecare seara cu sufletul la gura, doar doar o aparea Elodia, sau macar sa dea un telefon in direct.
Dupa părerea mea, Elodia este unul din cele mai complexe persoane de care sa fi auzit vreodata. Un om de cultura, totodata o calatoare prin lume, Elodia are chiar si puteri paranormale...
Episodul de aseara din minunatul serial, prezenta gasirea aparenta a Elodiei, care din nefericire nu mai era in viata, avand gatul sectionat... Cu toate acestea ea a scris o carte saptamana trecuta si l-a invitat pe rivalul ei Lazarus sa o intalneasca(saracu Lazarus cred ca o viseaza pe Elodia)
Astazi am vazut ca urmeaza mama elodiei(sper sa nui calce pe urme fiicei si sa dispara si ea ca nu stiu ce o sa fac).
Dar cu toate astea, inca nu stim cu siguranta daca faimoasa avocata, devenita un personaj cel putin mitic, este sau nu in viata, daca va mai dura mult pana va fi gasita. In orice caz sper ca scenaristul sa fi prevazut povestea cu un happy-end, ca ar fi pacat de milioanele de fani.
Cat despre disparitie, eu nu cred ca avocata e de negasit, pt ca am vazut-o, era pe-o craca se uita la cioaca...

The wonderland

Undeva... într-un colţ uitat de lume, deasupra balcanilor... se află (citez din Teiuşanu) o pată de latinitate într-o mare de slavi si saxoni. Acea bucată de pe hartă unde se fură, unde oameni mor de foame pe străzi, unde şpaga e cuvantul de ordine, acea bucată cu ţigani împuţiţi(cum ne numesc alţii), dar totuşi o parte din UE şi totodată locul unde s-au născut valori ca Brâncuşi, Eminescu, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Nicolae Grigorescu, precum şi Elodia, acea bucată este România, ţara tuturor posibilităţilor, sau ţara bogată cu oameni săraci.
1Decembrie, ziua în care acum 89 de ani trei bucăţi s-au unit şi au facut România de
astăzi, este ziua naţională a acestei ţări minunate (chiar daca locuitorii comunei 1
Decembrie nu ştiu că azi e ziua naţională ci cred că e ziua comunei lor).
Cu toate relele ei, cu toate şpăgile, cu toţi politicienii corupţi, cu toţi smardoii de pe străzi, cu toţi cei 110 km de autostradă (acum sunt mai mulţi că au dat drumu la şoseaua de centură) şi toate celelalte multe rele pe care am uitat să le menţionez, cu toate acestea,(era un cântec de la Vama Veche)România is my country , aici am avut norocul(sau ghinionul) sa ma nasc si...face parte din viata mea fie ca vreau fie ca nu.

Uitati si melodia. Concentrati-va pe refren:

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!
Te iubesc :X

Multi ani sa traim

E 30 Noiembrie, deci Sfantul Andrei.
La multi ani tuturor andreilor, andrelelor, andrelor, si care va mai simtiti sarbatoriti. Va pup va iubesc .
Aaa.. si la multi ani si mie:D

Elodia e moarta(II)

Dragii mei... sunt un Nostradamus.
In urma cu o saptamana eram putin indignat de toata povestea Elodiei si de tot ce a patit ea saraca si de dramatismul dus la extrem al serialului.
Elodia era muza artistilor populari, ultrasii ii luau apararea Elodiei, acuzandu-l pe Cioaca...tot tacamul.
Totusi, Elodia nu trebuie sa ramana la televizor. Elodia incepe sa devina pentru toti un exemplu, o martira sau ceva de genul si toti am vrea sa pastram putin din amintirea Elodiei.
De aceea va prezint tricourile cu Elodia(atentie-made in usa;) ):

http://www.cafepress.com/buy/elodia/-/pv_design_prod/p_2806595.189702355/pNo_189702355/id_23675099/fpt_/opt_/c_666/pg_1

http://www.cafepress.com/buy/elodia/-/pv_design_details/pg_1/id_19319724/opt_/fpt_/c_666/

Degeaba avem statuia lu Nicolae Balcescu in fata primariei daca nu o avem pe Elodia...:( Domnule Pendiuc, luati atitudine:P

>:) Oftica-te Priosn Brake ca nu sunt tricouri cu tine >:)

Sa nu uitam ca suntem oameni.

Oameni... oameni tristi... oameni veseli... oameni fericiti... oameni dezamagiti...totusi oameni...
Toti trecem prin diferite stari emotionale, toti suferim, toti ne bucuram, toti plangem, toti radem, toti iubim, toti traim clipa, toti visam la ceva, toti... insa nu asta e ceea ce ne face speciali... Si cainii sufera, se bucura, iubesc, sau viseaza la ceva...
Ceea ce ne face speciali este ca suntem oameni si a fi om inseamna in primul rand sa nu ramai indiferent la ce e in jurul tau. Exact cum spunea profu' de religie: pentru un om care sufera inseamna foarte mult chiar si un zambet, sau o vorba buna spusa cand trebuie.
Deci dragi oameni... haideti sa fim mai buni unii cu ceilalti. Nu mai asteptati sa va salute cineva cunoscut cand treceti pe langa el, nu mai ezitati sa-i spuneti cuiva ce simtiti despre el, si cel mai important nu uitati sa fiti oameni.
Desi ceea ce am scris poate pare trist, sau emo sau eu stiu cum altceva, eu nu am vrut decat sa subliniez ce vad si sa incerc sa fac ceva pentru asta.
Vin sarbatorile si normal toti ar trebui sa fim mai buni cu ceilalti. Dar haideti sa nu facem asta doar de Craciun sau Paste...
Va iubesc pe toti :X :D

"Vin sarbatorile, vin sarbatorile..."

E spre sfarsit de noiembrie. Hypermarketurile si-au umplut raioanele de globulete, beteala si figurine reprezentand mosi, omuleti de zapada si ingerasi. Primariile au inceput sa puna pe stalpii de iluminat braduti, stelute, ingerasi. Berea, sucurile, apa minerala, toate au etichete ninse, cu mosuleti si globulete. Copii deja incep sa se intrebe ce sa-si doreasca de Craciun. Toate acestea marcheaza apropierea perioadei poate cea mai frumoasa din an. Totusi, parca nimic nu iti insipira mai mult spiritul Craciunului decat reclamele de la televizor. Mosul bea cafea Jacobs, mosul iti aduce pensii private, mosul foloseste Ariel si multe alte reclame la n produse care st foarte frumoase si pe care le privim cu drag in fiecare an.

Nu toti stiu ca mosul acela imbujorat, imbracat in rosu, cu burta mare, si cu un zambet fascinant pe care toti il viseaza si il asteapta cu nerabdare a aparut prima oara tot intr-o reclama, in cadrul unei campanii publicitare marca Coca-cola. In 1931, Haddon Sundblom si-a imaginat pentru compania americana mosul de care spuneam mai devreme.

Raman, totusi la coca-cola pentru ca, inca de cand eram mic, in perioada asta a anului, de dinainte de Craciun, nimic nu ma facea mai fericit decat reclama aia la coca cola pe care cu totii o stim. Cea in care camioanele alea Coca-cola pline de beculete, de pe spatele carora mosul zambeste nonsalant, trec si lumineaza totul in jur, aduc oamenii impreuna si imprastie spiritul craciunului peste tot si pe fundalul careia se aude arhicunoscutul refren "Vin sarbatorile, vin sarbatorile..."(Holidays are coming). Despre reclama asta e vorba:

Din nefericire pentru mine si pentru multi altii care acum cativa ani cand vedeam reclama asta aveam instantaneu pielea de gaina, camioanele coca cola nu au mai aparut la televiziunile noastre de vreo 3 ani incoace. Mai intai au fost piticii care dansau, apoi mosul care ii ofera unei domnisoare o coca cola in copilarie si peste multi ani se intalneste din nou cu ea si ii ofera inca o coca cola(mai bine ii oferea o pensie privata)...iar anul acesta, reclama este din nou fara camioanele coca cola.

Sper, totusi, ca cei de la coca cola sa reintroduca in reclamele lor de Craciun camioanele si mosul ala gras si imbujorat pe care il iubesc si sa ma faca iar sa tremur cand le vad reclama...

Elodia e moarta....

E Cioaca vinovat sau nu? Prin ce tari a mai calatorit Elodia(ca au vazut-o prin Germania)?Pe unde o fi cadavrul ei? Ce a mancat Cioaca inainte sa se duca la wc? Sunt niste intrebari care au intors lumea pe dos in ultima perioada. Renumitul post de televiziune OTV, difuzeaza de ceva timp(doua luni) un serial plin de suspans cu rasturnari de situatie si cu o distributie spectaculoasa, care din cate spun ei ar fi inspirat din fapte reale. Este vorba despre, evident, "serialul" generic numit "Avocata disparuta". In rolurile principale: Elodia, Cioaca, Lazarus si aghiotantii sai, si inegalabilul, un fel de nas al tuturor Dan Diaconescu.
Foarte interesant este ca acest "serial" a afectat si alte persoane care nu prea au legatura cu el. Exemple sunt mai multe dar foarte interesante sunt doua:

Primul este pe cat de impresionant, pe atat de amuzant. Oda in cinstea avocatei. Priviti:


Al doilea este si mai tare. Galeriile echipelor de fotbal indignate de disparitia avocatei. Cioaca nu mai are tupeu sa mearga la niciun meci :D :


Daca Lazarus nu poate, macar voi s-o gasiti pe Elodia:D:


Astept cu nerabdare sa apara papusile Elodia, tricouri cu Elodia, pixuri si alte lucruri. Va fi mai tare ca Prison Brake.

Primul meu post:)

Salutari tuturor. Pe acest blog, cred ca o sa postez majoritatea lucrurilor care imi trec prin minte si care vreau sa fie auzite; parerile mele despre ce se intampla prin lume; ce am mai facut si poate ce am pe suflet daca nu am cui sa-i spun si tot felul de aberatii ale mele.