Cautam zilele astea niste lucruri despre revolutia din 1989, pentru ca mi se pare foarte interesant acest subiect si m-am gandit sa scriu si aici despre ce s-a intamplat atunci(sau cel putin ce se stie ca s-a intamplat, ca adevarul il vom sti prin 2040 :D ).
16 decembrie 1989...Timişoara...În jurul bisericii din Piaţa Maria se adună câţiva credincioşi, veniţi sa protesteze împotriva evacuării pastorului Laszlo Tökés. Acolo îşi face apariţia primarul de atunci al Timişoarei, Petre Moţ care, împreună cu Laszlo Tökés, încearcă să liniştească lumea din stradă. Protestanţilor şi se alătură cetăţeni ai Timişoarei de toate vârstele şi categoriile sociale, toţi dorind să-şi exprime dorinţa pentru libertate şi democraţie.
Mulţimea începe să se îndrepte către Căminele Studenţeşti, cu scopul de a aduna noi protestanţi. Ajung la sediul Comitetului Judeţean PCR unde au loc altercaţii cu autorităţile şi se operează primele arestări.
Pâna după amiază, fenomenul ia amploare astfel încat în jurul orelor 16:00 - 17:00 erau circa 400 de manifestanţi. Angrenată de câţiva tineri, mulţimea începe sa scandeze mesaje anti-ceauşiste. Oamenii trec din nou prin Piaţa Maria, apoi prin Piaţa Operei alăturându-li-se tot mai mulţi oameni care împărtăşeau aceleaşi sentimente, şi anume dorinţa de a fi liberi.
În drumul lor, oamenii rup pancartele de propagandă comunistă care împânzeau oraşul şi astfel ia naştere steagul revoluţiei şi anume tricolorul din care fusese decupată emblema comunistă.
Manifestanţii sunt întâmpinaţi de forţe de ordine (miliţieni, militari, civili înarmaţi) care îi fac să se retragă, iar mare parte sunt bătuţi, arestaţi şi duşi în sediile miliţiei.
Aflând ceea ce se întâmpla în Timişoara, Ceauşescu organizează o conferinţă în urma căreia ordonă să se deschidă focul aspura demonstranţilor. Ordinul este respectat şi astfel cad primele victime ale ceea ce urma sa devină "Revoluţia din '89".
Numărul oamenilor din stradă creştea alarmant, iar în aer plutea un iz de bătălie gata să înceapă. Pe scările Catedralei, nişte tineri strigă lozinci anti-comuniste, iar dintr-un transportor blindat militarii încep să doboare din demonstranţi. Aceste lucruri agită spiritele şi mai tare şi încep adevărate lupte între manifestanţi şi forţe de ordine sau susţinători ai regimului.
Dorind să scape de toate urmele care atestau ce se întâmplase, autorităţile comuniste sustrag din incinta Spitalului Judeţean cadavrele celor ucişi, care sunt transportate la Bucureşti unde majoritatea au fost incinerate, cadavrele eroilor martiri fiind ingropate într-o groapă comună. Toate documentele care dovedeau decesele respective au fost distruse, iar rudele victimelor au fost informate ca cei în cauză au fugit din ţară.
Pe 20 decembrie, întregul oraş era în stradă. Muncitorii de la fabricile din Timişoara se unesc şi se alătură mulţimii care nu mai puta fi oprită de către forţele de ordine. Manifestanţii se îndreptau acum spre sediul Consiliului Judeţean. Din mulţime se organizează un comitet care intră în sediu şi prezintă cererile timişorenilor: demisia lui Ceauşescu, demisia guvernului, alegeri libere, înfiinţarea unui centru de anchetă pentru lămurirea opresiunii de la Timişoara, tragerea la răspundere penală a celor care au dat ordin să se tragă în oameni, punerea în libertate a deţinuţilor politici, morţii să fie daţi familiilor pentru a fi îngropaţi creştineşte, reforma învăţământului - libertatea presei, a radioului şi a televiziunii.16 decembrie 1989...Timişoara...În jurul bisericii din Piaţa Maria se adună câţiva credincioşi, veniţi sa protesteze împotriva evacuării pastorului Laszlo Tökés. Acolo îşi face apariţia primarul de atunci al Timişoarei, Petre Moţ care, împreună cu Laszlo Tökés, încearcă să liniştească lumea din stradă. Protestanţilor şi se alătură cetăţeni ai Timişoarei de toate vârstele şi categoriile sociale, toţi dorind să-şi exprime dorinţa pentru libertate şi democraţie.
Mulţimea începe să se îndrepte către Căminele Studenţeşti, cu scopul de a aduna noi protestanţi. Ajung la sediul Comitetului Judeţean PCR unde au loc altercaţii cu autorităţile şi se operează primele arestări.
Pâna după amiază, fenomenul ia amploare astfel încat în jurul orelor 16:00 - 17:00 erau circa 400 de manifestanţi. Angrenată de câţiva tineri, mulţimea începe sa scandeze mesaje anti-ceauşiste. Oamenii trec din nou prin Piaţa Maria, apoi prin Piaţa Operei alăturându-li-se tot mai mulţi oameni care împărtăşeau aceleaşi sentimente, şi anume dorinţa de a fi liberi.
În drumul lor, oamenii rup pancartele de propagandă comunistă care împânzeau oraşul şi astfel ia naştere steagul revoluţiei şi anume tricolorul din care fusese decupată emblema comunistă.
Manifestanţii sunt întâmpinaţi de forţe de ordine (miliţieni, militari, civili înarmaţi) care îi fac să se retragă, iar mare parte sunt bătuţi, arestaţi şi duşi în sediile miliţiei.
Aflând ceea ce se întâmpla în Timişoara, Ceauşescu organizează o conferinţă în urma căreia ordonă să se deschidă focul aspura demonstranţilor. Ordinul este respectat şi astfel cad primele victime ale ceea ce urma sa devină "Revoluţia din '89".
Numărul oamenilor din stradă creştea alarmant, iar în aer plutea un iz de bătălie gata să înceapă. Pe scările Catedralei, nişte tineri strigă lozinci anti-comuniste, iar dintr-un transportor blindat militarii încep să doboare din demonstranţi. Aceste lucruri agită spiritele şi mai tare şi încep adevărate lupte între manifestanţi şi forţe de ordine sau susţinători ai regimului.
Dorind să scape de toate urmele care atestau ce se întâmplase, autorităţile comuniste sustrag din incinta Spitalului Judeţean cadavrele celor ucişi, care sunt transportate la Bucureşti unde majoritatea au fost incinerate, cadavrele eroilor martiri fiind ingropate într-o groapă comună. Toate documentele care dovedeau decesele respective au fost distruse, iar rudele victimelor au fost informate ca cei în cauză au fugit din ţară.
sursa: www.primariatm.ro
--va urma--
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu